Automedicatia corecta – si totusi cand putem administra medicamente celor mici fara sfatul medicului

Parintii se pot confrunta cu foarte multe probleme legate de sanatatea celui mic si este important ca ei sa stie sa faca deosebirea între situatiile de urgenta cand este cazul sa intervina imediat  si sa administreze o prima doza de medicamente pana la consultul medical sau internarea de urgenta si cele în care pot si este indicat sa astepte sfatul medicului.

,,Conform studiului pe fenomenul automedicatiei efectuat la inceputului acestui an, unul dintre motivele pentru care parintii iau decizii singuri atunci cand vine vorba de medicatia celor mici este ca nu au timp sa mearga la medic la primul semn de boala. Cu toate acestea, recomandarea noastra este ca ei sa dezvolte o relatie stransa cu medicul pediatru bazata pe comunicare continua si împreuna cu acesta sa stabileasca situatiile de urgenta în care ei pot administra singuri medicamente. Desigur, este important ca apoi sa se prezinte cu cel mic la un consult”, a declarat Dan Zaharescu, Director Executiv, Asociatia Romana a Producatorilor Internationali de Medicamente (ARPIM).

Cand se poate folosi automedicatia?
Printre numeroasele situatii în care simptomele alerteaza familia, exista unele în care este necesara o interventie medicamentoasa prompta: febra, convulsiile si socul anafilactic.

Febra mare
,,Febra este unul dintre simptomele pe care parintii trebuie sa stie cum sa le trateze mai ales în situatiile în care cresterea este brutala. Aceasta se defineste prin cresterea temperaturii peste 38 grade, crestere care trebuie masurata corect, cu un termometru axilar sau rectal.   
Febra este un indiciu pentru reactia de aparare în infectii si devine periculoasa daca depaseste valori mari sau creeaza disconfort copilului, stare care se poate manifesta prin somnolenta, slabiciune, încordare, modificarea culorii pielii. Este una dintre cele mai întalnite cazuri în care este necesara automedicatia, evitandu-se astfel posibile complicatii (convulsii febrile).
Recomandarea este ca antitermicul administrat si dozajul sa fie anterior agreate cu medicul pediatru pentru ca medicamentele nu sunt bomboane si trebuie avute in vedere anumite aspecte. Spre exemplu, medicamentele care au la baza substantele active acetaminofem sau ibuprofen sunt recomandate, în timp ce medicamentele cu acid acetil salicilic sunt interzise, iar cele cu algocalmin au indicatii în combaterea durerii. Parintii sunt sfatuiti sa nu administreze celui mic mai mult de un medicament în acelasi timp deoarece alternarile sau asocierile de medicamente cresc riscul toxicitatii hepatice si renale. si nu în ultimul rand, administrarea antitermicului va fi urmata de programarea unei vizite la medic fiindca este necesara cunoasterea si tratarea cauzei febrei”, a declarat Dr. Evelina Moraru, medic primar pediatru Spitalul de Copii Sf. Maria Iasi.

Socul anafilactic
Daca parintii stiu ca cei mici au o alergie, ei trebuie sa fie pregatiti întotdeauna cu un medicament antihistaminic si un kit autoinjector cu adrenalina sau epinefrina pentru utilizare în caz de urgenta. Mai mult, pentru ca cel mic sa primeasca ajutor eficient în cazul unui incident la scoala sau pe strada el poate purta o bratara de avertizare.
,,În cazul socului anafilactic timpul de interventie este foarte redus. În doar cateva secunde se pot instala simptome de alarma ca sufocarea, eruptii urticariene, umflaturi gigante sau chiar un edem fara urticarie care creste si poate provoca moartea prin sufocare.
Parintii trebuie sa stie cum sa procedeze si sa reactioneze imediat. Adrenalina se administreaza la intervale de 5-10 minute, iar antihistamicul trebuie sa fie de ultima generatie cu actiune doar asupra sistemului imun, nu si asupra celui muscular sau nervos. Aceste proceduri trebuie stabilite împreuna cu medicul pediatru si dupa fiecare episod alergic, cel mic trebuie sa mearga la medic pentru un consult detaliat” a adaugat dr. Moraru.

Convulsiile
Convulsiile sunt incidente care impun solicitarea internarii de urgenta în cazul în care nu sunt cauzate de o boala cronica unde deja se cunosc atitudinile de urmat. Celui mic nu trebuie sa i se administreze un medicament pe cale orala deoarece exista pericolul aspirarii, în schimb i se poate administra pe cale rectala un medicament anticonvulsivant la recomandarea medicului. Cel mic trebuie asezat în pozitie laterala si transportat la spital.